Unde este puterea mea? întrebă Copilul într-o zi.
Puterea ta, murmură Tatăl, prefăcându-se a căuta un răspuns… Puterea ta este intr-o pasăre mică, pe care o țin ascunsă în pumnul meu stâng.
Ce să fac s-o eliberez?
Trebuie să desfaci pumnul tău, ca să aibă unde să locuiască pe mai departe.
Arată-mi cum, plânse Copilul, înciudat că puterea sa era prinsă în mâinile Tatălui.
Din ziua aceea, Copilul începu să desfacă pumnii săi mici: la început, pentru a prinde o minge, apoi pentru a deschide o carte, pe urmă pentru a folosi un creion, peste ani pentru a ține de mână o fată, apoi propriul său Copil, spre a-și ajuta mama să își poată purta bătrânețile, pentru a dărui celor ce nu pot din puținul său și așa mai departe…
Când Tatăl își aștepta liniștit Ceasul, Copilul veni și îi spuse:
Acum vei pleca… Lasă pasărea puterii să treacă în pumnul meu… Nu voi avea tăria de a te vedea plecând…
Atunci, Tatăl deschise pumnul.
Nu se văzu nimic, dar se auziră, totuși, două aripi ducând ceva către cer…
Tatăl avea ochii închiși.
Iar Copilul avea închis pumnul stâng. Atunci veni lângă el Copilul Său, care îl întrebă:
Unde este puterea mea?
