32.2 C
Drăgășani

Mai e timp?

Mai e ceva timp până la 1 Decembrie, așa e, vă rog să mă iertați că vă inoportunez de acum cu asta, că vă evoc prea devreme aromele de ciolan cu fasole și de vin fiert și că vă opresc un pic din ”scrolatul” pe booking, emag sau pornhub…
Lăsați, nu strâmbați din nas la exprimare, pentru că aproape la asta se reduce, din păcate de mulți ani, 1 Decembrie aici la noi în curte…
Cât timp mai e însă până când veți realiza că în jurul vostru apar și cresc din ce în ce mai multe clanuri, cluburi, găști, triburi, secte, fel de fel de diviziuni psihedelice ale unui popor care odinioară era binecuvântat cu credință, era plin de curaj și de moralitate, mărturisitor al Dumnezeului strămoșilor lor și nu închinător la bitcoini și silicoane?
Cât timp mai e până când ultimul tinichigiu vă va mai îndrepta aripa lovită de la mașină și apoi vă va lăsa pe mâna ”creatorilor de conținut” și a ”influencerilor” să vă învețe din fața unui laptop cum să ”do it your self” acest ”task”?
Cât timp vă va mai duce inima cu o lumânare aprinsă la părinții voștri mutați în cer și nu veți trimite drona să vedeți pe camera cu mulți megapixeli dacă mai e crucea dreaptă și dacă s-au asfaltat aleile din cimitir?
Cât timp credeți că mai e până când veți face slalom prin parcările stațiilor PECO printre bolizii minoritarilor, limuzine cu prețuri cât PIB-ul Botswanei, ca să ajungeți să puneți în rezervor de ”treijdelei” motorină?
Cât mai e până când veți înțelege că fel de fel de imbecili cu ”șicoala veții” emană căcăreze filozofale pe rețelele de socializare și voi le considerați teoreme? Cât mai e până veți simți fățărnicia și manipularea din reclamele la detergent, la ceaiurile de slăbit, la tampoane și la un viitor național mai bun?
Cât timp veți mai sta ca frunza-n vânt, fără nici un Dumnezeu, cu ochii mari de vițel, la parade, la congrese, la work-shop-uri si la training-uri de incluziune socială a diversității sexuale, intelectuale sau artistice?
Cât timp mai e până când veți realiza că elevii de nota doi nu sunt de bursă, că cei înzestrați genetic de natură cu inteligența mânerului de roabă nu pot să vă dea sfaturi de carieră, că arta nu înseamnă plastic, cuie și hârtie igienică sângerând vulgar (sau vulvar) din secrețiile în putrefacție ale unor creiere dezaxate, că prostul satului nu poate fi academician și nici curva formator de caractere?
Cât timp vă mai puteți bucura oare că aveți voie încă să fiți heterosexuali și că nu a devenit obligatorie altă orientare (și aveți de unde alege…)?
Cât timp mai e până când, în țara lui Eminescu, urarea națională va fi ”să vă dea Dumnezeu mișto!”?
Mai e ceva timp până la 1 Decembrie. Așa e.
Pentru toate celelalte nu sunt sigur că mai e mult timp…

Lucrețiu Radu
Lucrețiu Radu
Dacă n-ar fi fost medic, Radu Lucrețiu ar fi fost scriitor. Sau dascăl. Sau zidar. Sau poet. Sau, cine știe, e chiar toate astea la un loc. Dumnezeu știe și ce ar mai fi putut fi sau ce ar mai putea fi, de acum încolo. Oltean prin naștere, la Balș, pe malul Oltețului (bine, asta e o metaforă, nu a fost născut chiar pe malul apei sau așa știe el), vâlcean prin dragostea tinereții (adolescență petrecută și trecută la Liceul Sanitar Râmnicu Vâlcea), doljean prin căsătorie (cu Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, de vreo 30 de ani), Radu Lucrețiu ”scrie, cântă și tratează”. În această exprimare sunt însă câteva inadvertențe ; trebuia scris "râde, cântă și dansează" dar asta cu dansul nu îi iese. Aproape deloc, cel mai adesea. Iar râsul lui Radu Lucrețiu e mai mult "râsul-plânsul". Doar când râde de el însuși e chiar hohot. În rest e râsul amar de deasupra moravurile ușoare, trufiei și teatrului ieftin. Asta nu pentru ca lui Radu Lucrețiu nu îi place teatrul. Îi place. Doar că îi place numai cel de pe scenă. Izvoare istorice neconfirmate spun că s-a născut undeva între 25 și 27 septembrie (cel mai probabil pe 26), în unul dintre anii ”decrețiilor” cunoscut sub înșiruirea vulgară de cifre 1967. De atunci tot face umbră Pământului. Așa zice el. Cei mai mulți zic că face lumină Pământului. Lumina de pe chipurile pacienților vindecați, a celor ce-i citesc scrierile, a celor care-l ascultă cântând.

Get in Touch

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Pe aceeasi tema

Populare