Uneori, oameni cu care nu te-ai văzut niciodată strigă la colțul străzii:"Heeei! Mașina!!!". Ca să nu traversezi. Apoi dispar pentru totdeauna în mulțime.
În clipa aceea, ei îți schimbă viața. Precum și pe cea a copiilor tăi.
Alexandru Mogoșeanu
Toată ziua mă ținea după el. Aveam treisprezece ani. La treisprezece ani, jumătate din lume e a ta, pe la paisprezece e toată, între douăzeci și treizeci o lume pare insuficientă, iar după treizeci nu mai ai altceva decât copii. Pentru totdeauna. De...
Jurnal de oltean - 15
Alexandru Mogoșeanu
Astăzi este despre flori. Pentru că ne place să dăruim, sau să primim flori. Dar care e prețul florilor? Cred că prețul florilor este, de fapt, cel al sentimentelor care te fac să le dăruiești.La fel de bine, de Crăciun, de Paște sau atunci...
Alexandru Mogoșeanu
Inevitabil, unora dintre noi viața li se pare simplă, altora... extrem de complicată. Logic, la fiecare dintre imagini concură o mulțime de factori ca s-o definească. În majoritatea lor, însă, ei sunt generați de noi.Acum vreo cincisprezece ani am avut norocul să-mi zugrăvească apartamentul un filozof, care – între două peturi...
Alexandru Mogoșeanu
În obișnuința noastră, duminica este cea de-a șaptea zi a săptămânii. În cea a bisericii, duminica este prima zi. Una peste alta, este singura ce îți stârnește trăiri care – mai degrabă - se apropie de cele sfinte. Dar, să fim serioși, nici cele lumești nu sunt de lepădat...De aceea, mai...
Mălina Dinu
Mi se pare că suntem într-un blocaj educațional major d.p.d.v. instituțional, în sensul că suntem conduși realmente de niște eșecuri culturare și intelectuale, care ne distrug țara, economia, învățământul, principiile, sănătatea și viitorul.
Știu că suntem un izvor nesecat de haz de necaz și...
În accesele mele de hiperactivitate matinală, sorbind tone de cafea printre pachete de țigări goale (pe care tot amân să le arunc) găsesc uneori oportun să gândesc. Nu știu exact de la ce mi se trage acest imbold nenorocit (și periculos pe de altă parte), însă, între două cafele și câteva țigări arse pe jumătate, mă...
Purtăm, pe spinarea noastră gârbovită de ani, toate blestemele aruncate asupra predecesorilor noștri. Iar ele ne apasă zilnic spre pământ, până când, sub apăsarea lor, intrăm în el. Acolo nu ne mai caută nimeni, iar cei care ne mai caută, au măcar eleganța de a ne mânca numai trupul. Colcăiala lor e de departe mai elegantă decât...
"Dacă vrei să ai un prieten, trebuie mai întâi să fii unul".
Cel mai simplu e să fii om. Nu știu dacă ne naștem egali în toate, dar dobândim extrem de ușor, pe parcurs, exact ceea ce nu ne învață părinții noștri: să fim plini de vicii, lipsiți de caracter, profitori, nerecunoscători, falși și așa...
