Dacă în momentele tale grele ai încercat să-ți identifici prietenii adevărați, încearcă să nu mai ai momente grele…
Momentele cu adevărat grele sunt mereu ale celorlalți, pe același criteriu în baza căruia se spune că și cioara crede că puiul ei e cel mai frumos. De fapt, tastând toate astea acum, confirm, în defavoarea mea, exact ceea ce scriu.
Deseori m-am gândit de ce oare empatizăm, repetat, cu același tip de persoane. Empatie pe care, deseori, ulterior, o marcăm puternic în suflete, prin lipsa feed-back-ului. Dar, ceea ce nu înțelegem, de fapt, este că empatici sunt doar unii; hai s-o luăm altfel: nu e vina celui care te-a impresionat pentru că tu te-ai purtat ani de-a rândul cu înțelegere, ci numai incomensurabila ta prostie (până la urmă), te-a adus în situația de a avea așteptări… Așadar, nu condamnați nemernicii care vi se tăvăleau la picioare pentru o coajă de pâine; învățați cui să-i dați coaja de pâine. Pentru că, de regulă, oamenii aceia, cei adevărați, sunt cei care nu cerșesc nimic; fiindcă au muncit să obțină!
Așadar, cum să priceapă tăvălitele, lingătorii, pupătorii, nimicultorii, diplomaniacii, ori sugătoriștii ce preț are succesul?
A empatiza înseamnă, de fapt, a renunța la tot ce înseamnă liniștea sufletului tău, cu condiția să fii pregătit să primești în față palma plină de căcat a celui al cărui copil l-ai pus mai presus de fiul tău.
