Bună ziua!
M-am luat cu ale vieții și, tocmai eu, n-am felicitat-o pe Simona…
Bravo, Simona! Ne-ai făcut să fim mândri că suntem români. Și ne-am amintit de unul dintre sloganurile de mare succes ale anilor nouăzeci: ”Nu ne vindem țara!”. Pentru că nimeni nu dorește s-o cumpere, nu?
Bravo, Simona! Mulți au vrut să ni te ia, ca să ne lase fără un simbol al societății românești actuale. Au reușit sau nu, sufletește, tu vei rămâne aici pentru totdeauna, trebuie să recunoști. Pentru că aici s-a petrecut copilăria ta, cea reală, marcată, ca toate copilăriile, și de bucurii, dar și de neajunsuri.
Bravo, Simona! Chinuită și muncită ai mai fost, de mică! Dar multe bucurii le-ai adus celor din jurul tău. Le-ai fost de un real folos. I-ai ajutat. Ai muncit cot la cot, precum și pentru ei.
Bravo, Simona! Ai reușit să scoți la lumină caractere, capacități, simțiri, să-i faci pe oameni responsabili să ia decizii bine cumpănite, ori – poate – mult prea grăbite, să determini mentalități învechite să-și dea arama pe față, sau ai reușit să-i faci să primească răsplata corectitudinii pe mulți alții.
Bravo, Simona! Te-ai zbătut!
Bravo, Simona! Te-ai tăvălit pe jos!
Bravo, Simona! Ai plâns și ai urlat!
Bravo, Simona! Ai schimbat viețile unor oameni!
Bravo, Simona! Acum, o lume întreagă a aflat cine și cum suntem!
Iar acum vă rog să aveți răbdare și să înlocuiți, în textul de mai sus, ”Simona” cu ”Sorina”.
Sorina, de la Baia de Aramă.
