Ne trezim, zilnic, cu speranța că ziua următoare va exista și ea, dar o uităm mereu pe cea de azi.
Asta înseamnă, de fapt, să uităm de noi. Cu atât mai mult de ceilalți. Pare natural să te gândești la tine, mai înainte de toate.
De la Isus încoace, toți ne-am lăudat că ne-am da viețile pentru ceea ce iubim, cel puțin într-o împrejurare, cel puțin o dată… Te iubesc, mi-aș da viața pentru tine…. de ce dracului nu ai stins lumina în bucătărie?
Când intrăm în rutină, lucrurile se schimbă, treptat, până când aproape că uiți cât de important a fost sau este cineva în viața ta.
Cel de lângă tine devine ca un organ. Dar… de câte ori v-ați trezit dimineața și v-ați întrebat: oare ce-o mai face pancreasul meu?
Există oameni precum Luna. La fel, există oameni care nu au nevoie de Soare, spre a străluci. Știu să își asigure singuri o clipă de înaltă strălucire, astfel încât Lumina lor să fie reținută pentru toată viața.
În această dimineață am primit un dar, poate unul dintre cele mai frumoase pe care le-am primit vreodată de ziua mea: o felicitare! Este cea din imagine. E un singur cuvânt. E o simplă felicitare, care spune totul atât despre cel ce o oferă, cât și despre cel care o primește.
Știți, este o bucată de carton, colorată frumos, pe care sunt niște litere; până la urmă… asta e, nu?
Dar…
Lucrurile importante nu se văd…



