Ultima fotografie cunoscută a poetului Mihai Eminescu: O fereastră în sufletul celui mai mare poet al României
În patrimoniul cultural al României, fotografii autentice ale marelui poet național Mihai Eminescu sunt rarități prețioase. Până în prezent, doar patru astfel de imagini au supraviețuit, recunoscute și autentificate de către specialiști. Printre acestea se află și fotografiile realizate de Jan Tomás la Praga în 1869, Franz Duschek la București în 1878, Nestor Heck la Iași în 1884 și Jean Bielig la Botoșani în 1887-1888.
Fascinația colecționarilor și pasionaților de artă s-a intensificat odată cu apariția unei piese deosebite – ultima fotografie cunoscută a poetului Mihai Eminescu, realizată după clișeul lui Jean Bielig. Această bijuterie rară, datând din perioada Botoșani, reprezintă un exemplar valoros ce a supraviețuit trecerii timpului și provine din colecția prestigiosului critic literar Șerban Cioculescu.
Această ultimă fotografie a fost realizată într-o etapă crucială a vieții lui Eminescu, în momentul în care poetul se afla sub îngrijirea surorii sale, în Botoșani. Cu toate că timpul își pusese amprenta asupra lui, chipul poetului emană o aură specială, surprinzându-ne prin trăirile și gândurile sale adânci. Privește în gol, iar privirea sa exprimă o suferință interioară, o luptă înăbușită.
Hârtia fotografică pe care este imprimată imaginea sa este delicat lipită pe un carton de epocă, păstrând semnele vremii și aducând un plus de autenticitate. Pe verso, descoperim o însemnare olografă redactată cu cerneală roșie, care ne oferă o punte către istoria fotografiei și încărcătura emoțională a acestui portret. Se presupune că această însemnare a fost scrisă de criticul literar Șerban Cioculescu, o personalitate marcantă a literaturii române, care a avut în colecția sa această piesă unică.
