Domne’ bate soarele de zici c-a uitat Dumnezău radiatoru’ pornit. Din toate părțile și peste tot de să topesc galoșii de asfalt. Și unde nu bate soarele bat betoanele încinse ale blocurilor chibritoase lăsate moștenire de cizmarul ăl răposat.N-ai unde să te bagi, deși sincer să fiu, o gură de canal desfăcută îmi păru cam atractivă când o văzui! Zău că îmi făcu cu ochiu’! Da zisei că la câte mizerii aruncă ăstia prin ele e posibil să mă întâlnesc inclusiv cu specii extraterestre înăuntru.
Eh și cum v-am tot vorbit de ghinionul meu proverbial, ala de găsesc ș-un cui în buzunarul intim feminin, m-am trezit acu câteva zile cu niște dureri de dinți, de urechi, de sinusuri de-mi vine să mă tăvăl. Și cum sunt și eu specia dracu de om ținui tratamentul numa’ 3 zile, că mi se tulbura vinul, se plictisea nebăut pe-aci prin debarale. Numa’ bine că mă luă iar! Când urechea dreaptă, când a stângă, când măselele de minte…Că așa e în tenis.
Cu toate astea, mă-nervai, cum se zice la noi la Moldova și fugii la văru’ în bătătură. Că aci evadez pârjolit din oraș. Bă și tăie săracu doi pui d-ăia d-ai albii, grei. Pusei de jar cum trebuie și frecai puii cu unt de casă ca în rețeta lu Ion Creangă, când povestea cum a împăcat-o mă-sa pe a bătrână de-i furase el pupăza. Frecai bine cu unt și cu sare și-i aruncai direct pe jar, să sfârăie pielea aia și să se umple crocantă cu bule din alea de grăsime, cum se face, omenește. Separat puse de mămăligă afar’ pe plită și scoase de la beci niscai cabernet, de dup-aci, de la Drăgășani.
Că aci e mereu vin bun de curge și pe șanț!
Ee și parcă îmi mai trecu și durerea de urechi… că era să mănânc și oasele. Atât de fraged fu! Că rupsei cu mâna șuviță cu suviță de mă și arsei la dește de bun ce fu, cu mămăligă și mujdei și caberbet, de mă stersei la bot cu mânecile. Dumnezău să-i ție năravu lu văru-meu și mie să mai îmi dea noroc de pui din ăștia, de-ai lui. La jar. Iar vouă dragilor numa bine și bucurie pe la mesele voastre!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here