Mâncăm prea mult, bem prea mult, n-avem nicio treabă cu spiritul Crăciunului

0
43

Să nu petreci Crăciunul cu neamurile și prietenii are și părți bune. Nu mai ai atâtea vase de spălat, nu mai dormi pe saltele gonflabile ca să-i faci loc în pat verișoarei care a venit cu mocofanul de bărbatu-său și cu cei doi puradei ultra-zgomotoși, nu mai trebuie să faci pe tine așteptând să intri în toaleta mereu ocupată. În schimb, vei avea parte de niște sărbători liniștite, dacă îți faci un plan bun și te oprești din văicărit că nu mai socializezi ca în anii trecuți.

În Londra, unde locuiesc eu, nu avem voie să primim musafiri sau să mergem în vizită. Așa că, fiecare petrece Crăciunul în cotețul lui. M-a șocat când am aflat chestia asta acum câteva zile? Nu chiar, mă așteptam. M-a deranjat? Puțin, aș fi vrut să petrecem împreună cu cele câteva rude pe care le avem pe aici. Dar, știți ce? Nu mă mai frustrează nimic în mod special.Îmbătrânesc și învăț încet-încet să le iau pe toate cum vin. 2020, ales praful, mască, restricții? Da, dar măcar a fost cel mai lejer an de când mă știu eu.

Am stat mai mult acasă în ultimele 12 luni decât în ultimii 12 ani. Mai multe cărți citite, mai multe filme, mai mult somn.Crăciun la coteț? Liniște, fără nervi și agitație, fără dormit pe jos, fără mii de vase de spălat. Cu un pic de inteligență, am putea avea niște sărbători absolut delicioase. Filme bune, mâncare de calitate în cantități normale, câteva sticle de vin ca lumea, muzică. Nu te oprește nimeni să dansezi cu nevasta sau prietena în sufragerie, să glumești, să te simți bine. Nu trebuie neapărat să te îmbeți ca porcul cu vărul Costel, așa cum faci de 15 ani încoace.

Dacă ești în Londra și trebuie să faci Crăciunul cu nevasta și copiii, ai ocazia să-i cunoști mai bine. S-ar putea să ți se pară oameni de treabă.Toată chestia asta cu sărbătorile este oricum un motiv de stres, de cele mai multe ori. Milioane de cumpărături, drumuri peste drumuri, înghesuială, tone de mâncare și hectolitri de băutură, risipă, bani cheltuiți aiurea, oboseală, dureri de burtă și ficat. Vă spun eu, cei mai mulți dintre noi n-avem habar să ne simțim bine de sărbători.Mâncăm prea mult, bem prea mult, n-avem nicio treabă cu spiritul Crăciunului. Dăm prea puțină atenție celor dragi și suntem interesați mai mult să nu care cumva să rămânem mai prejos de ceilalți.

Ne străduim să fim normali, ne raportăm la un standard inventat de o societate autistă, în care consumerismul a acaparat toate sărbătorile, transformându-le din reprezentări spirituale, în instrumente de marketing.Cumpărăm mult ca să nu ne simțim inferiori celorlalți, avem nevoie de aglomerație în jurul nostru ca să nu ne mai simțim singuri. Ne este frică să rămânem doar cu noi înșine, cine știe, poate așa am descoperi cât de triști suntem de fapt. Ne ignorăm partenerii de viață dar bem până nu mai știm de noi cu niște oameni cu care nu avem de fapt nimic în comun.Ne luăm la întrecere (cu cine?) ca să dovedim că avem cel mai frumos brad, cele mai sclipicioase decorațiuni, cele mai scumpe cadouri, cea mai multă și variată mâncare.Avem nevoie de validare (a cui?) ca să putem continua să trăim cu noi înșine.

Bifăm încă un Crăciun așa cum trebuie, cu de toate, să bifăm și un Revelion la fel și gata, am avut încă un an de succes. Nici măcar nu mai contează dacă ne distrăm cu adevărat, dacă suntem fericiți sau nu, dacă măcar ne place. Atâta timp cât suntem la fel ca ceilalți, e bine. E tot ce contează.Cei mai fascinanți oameni, cel puțin pentru mine, sunt cei care pot trăi cu ei, care nu au nimic împotrivă să locuiască singuri, să meargă în vacanțe singuri, să petreacă sărbătorile singuri.

Mi-a fost mereu frică de singurătate și am căutat mereu să fiu înconjurat de oameni, indiferent dacă mi-au făcut bine sau nu. Mi s-a părut tot timpul că a fi singur reprezintă coșmarul oricărui individ.Dar știți ce? Nu e deloc așa. A-ți asuma singurătatea reprezintă una dintre cele mai înalte forme de libertate. A fi în stare să te bucuri de singurătate ar trebui să fie materie obligatorie la școala primară. A fi fericit cu tine ar trebui să fie probă la bac.

Pe noi, școala, familia, societatea, întregul sistem ne-au învățat că dacă nu ești ca ceilalți, nu exiști. Ori, singurătatea exact asta e pentru societate: o anomalie care scapă matricei în care lumea asta funcționează.Așa că, dacă ești singur de Crăciunul ăsta, blocat într-o cameră sau într-un apartament din Londra sau din orice altă parte a lumii, nu transforma asta într-un pretext pentru a avea niște zile mizerabile. Ai toate motivele să fii fericit, chiar dacă încă nu știi asta.

Previous articleCampania de vaccinare în România a început, în acestă dimineață
Next articleMartiriul Sfântului Ștefan
Octavian Herța
Am absolvit două unități de învățământ, Liceul Energetic Râmnicu Vâlcea și Universitatea Lucian Blaga din Sibiu - Facultatea de Administrație Publică, ambele fără nicio legătură cu ceea ce aveam să fac mai târziu. Presă. Am lucrat pentru câteva publicații locale iar vreme de câțiva ani am fost corespondent al Jurnalului Național. Ulterior, am fost purtător de cuvânt pentru o societate de stat, Apavil SA. De câțiva ani, locuiesc în Marea Britanie. În scurt timp, mă voi întoarce în România, mai precis în Râmnicu Vâlcea, unde intenționez să fac ceea ce mi-am dorit mereu: din nou, presă. Scrisul reprezintă tot ceea ce sunt și tot ceea ce voi fi. Fără el, m-aș evapora asemenea unei entități fără consistență. Ăsta sunt eu. Ceva care a devenit cineva prin literă. Luați-mi asta și voi dispărea ca și cum n-aș fi fost vreodată.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here