Când vorbim despre sturion ne gândim la un preparat celebru cu adânci rădăcini în cultura străveche a Deltei: storceagul. Documentând un pic preparatul afli că a fost adus de ciobanii cazati ucraineni care au poposit în Deltă în timpuri străchi și care cel mai probabil nu erau mari amatori de caviar. Cel puțin nu pe vremea aceea.
La o scurtă căutare de rețetă pe Google afli că totată lumea deține rețeta “autentică”, “originală”, “adevărată” și alte din astea care vin în sprijinul faptului că fiecare are senzatia ca o deține pe aia bună. Și mai e și partea de marketing în care îi păcalesc pe cei care nu au habar să le viziteze site-urile.
Așadar, am avut un sturion de acvacultură, de la Metro pe care m-am hotărât de asemenea să îl gătesc cât mai tradițional cu putință. Storceag am mai făcut atât cu sturion cât și cu somn. În principiu, cred că merge cu orice pește gras cu carnea tare. Carnea tare este ca să nu se înșire prin ciorbă și să o strice.
Călești legume, cu accent pe rădăcinoase, pentru un gust cât mai autentic. Eu am pus ceapă roșie, ceapă albă, ceapă verde pentru plus de dulceață, țelină, păstârnac, ardei rosu gras și morcov, călite la foc mic fără să le îmbibi în ulei. Din pește pregătești capul (preferabil spart în mai multe bucăți), burțile și coada.Depinde cum îl tranșezi-dacă îi scoți șira lasă mai multa carne pe ea și pune-o și pe aia la storceag, dacă nu pune coada. Dacă îți place mult peștele în ciorbă mai mult decât zeama pune și câteva jumătăți de medalioane. Eu nu mă dau în vânt.
Când ți-au fiert legumele, dai și cu peștele și îl lași să fiarbă la ochi, apoi îl scoți, adaugi zer de la brânză. Ăsta e mai dificil de găsit, doar cineva care face brânză are. Și dacă îți dă din ăla fermentat e și mai bun.Eu așa am pus. Și separat, în plus de rețeta autentică am pus și niște borș acru. Că nu-mi dă pace moldoveanul din mine.
La final o dregi cu un gălbenuș și ceva iaurt gras, bagi peștele înapoi și să îi arunci o mână de leuștean tocat.
E un preparat cu siguranță unic, peștele moale gras, stratul de grăsime generos lăsat de sturion este tăiat de acreala de la zerul fermentat și împlinit de gustul fin de legume și iaurt. Îți vine să mănânci pe nerăsuflate și să te ștergi cu mânecile la bot, ca în copilărie.
P.S. “Cunoscătorii” se apucă de ciorba asta abia după ce scot o sticlă de vodkă de la congelator.
Că de aia vă spun eu, că mâncarea nu e doar potol, e artă, pasiune, trăire pură!
