Ce îmi ceri, Doamne? – Oarecum Înger

0

Alexandru Mogoșeanu Oarecum înger
Alexandru Mogoșeanu

Paiul din ochiul vecinului. Asta ne macină. 
Și nemulțumirea permanentă că Dumnezeu nu face dreptate. 
De ce nu primește fiecare ce merită? 
Și, deodată, auzi pe cineva: dracu știe? El chiar știe. Știe ce poate Celălalt. 
Altfel, de ce s-ar teme? Căci dracul se teme de El. 

De ce nu facem rău de câte ori ar… trebui… fie vorba-ntre noi? 
Pentru că suntem creați după chipul și asemănarea Sa. De aceea dorim să se facă dreptate. Și ajutăm cum putem. 
Îi spunem vecinului că are în ochi un pai. I-l descriem în amănunt. Observăm, cu toată corectitudinea, cum a ajuns acolo. Încercă să îl facem pe vecin să înțeleagă unde greșește. Suntem deștepți. Suntem frumoși. Suntem mândri. 
Adică proști. Iar prostia mănâncă modestia. Nu știu cum se face, dar e principalul ei dușman. Apoi, toate ți se par normale. Cuvenite. Iar bârna din ochiul tău devine o bijuterie. Ai vrea să crească, pentru că tu o vezi ca pe un dar. Iar ea chiar crește. Pentru că, de fapt, asta îi ceri Lui. 
Fără să știi, Îi ceri să te piardă. El îți dă ce Îi ceri. 

Lacrimi de luna

În tot acest timp, rămâi nemulțumit că Dumnezeu nu face dreptate. 
Dar El face. 
Încet, sigur și fără cale de întoarcere. Dar tu ești prea mândru ca să observi altceva decât paiul din ochiul vecinului. 
Paiul din ochiul vecinului. Asta ne macină. 
Și nemulțumirea permanentă că Dumnezeu nu face dreptate. Repede.

Dar dacă ar începe cu noi?

Articolul precedentRomânia influencerilor izolați…
Articolul următorBorș de orătanie cu escapadă bahică
Alexandru Mogoșeanu
Născut într-o familie de-a dreptul parentală, Alexandru Mogoșeanu, împlinește anul acesta – pentru a patra oară, consecutiv – cincizeci de ani. Pentru cei cu mici probleme la capacitate și, respectiv, treaptă, cincizeci și trei. A fost decizia lui de a-și stabiliza comportamentele la o vârstă despre care spune că a reprezentat (și uite că mai merge) împlinirea totală. Ca orice bărbat, așteaptă ceea ce a mai rămas, adică maturizarea. Căsătorit, posesor de fiu care are nouăsprezece ani și care-i născut în aceeași zi și la aceeași oră cu tatăl (ceea ce denotă zgârcenia mamei în achiziționarea de cadouri), Alexandru, Ducu sau, mai degrabă, Mogo, lucrează din 1990, la radioul public din Craiova, orașul de unde este originar. Avem de-a face, așadar, cu un oltean pur-sânge, cu antecesori în Gorjul lui Brâncuși, dar și în Oltul tomatelor, de unde și stările contradictorii, oscilând între depresia eternului părăsit/îndrăgostit și vivacitatea optimistului care a conștientizat de mult că nu-și poate influența destinul, ci doar devia în sensul dorit. Altfel, Mogo pare să fie un prieten bun. Dar să nu ne grăbim…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.