Mă voi vaccina curând pentru că m-am gândit… și nu îmi șade bine intubat – scrisoarea unui medic către public

0
165

Anul acesta am încercat să fiu puternic…Am fost în preajma morții de prea multe ori anul acesta; mi-am condus pe drumul eternității prieteni, rude și cunoscuți, încă am pe retină imagini pe care vreau să le uit, încă îmi lipsesc din viață cîteva minute în care am crezut că am pierdut totul, în care am fost doar un ”automat” medical care a inventariat plăgi, semne vitale, prognostice, complicații etc. Am revenit atunci la realitate doar când am știut că drumul nu se va opri acolo…

Am scris extrem de rar poezie anul acesta deși îmi promisesem că anul acesta voi fi terminat a doua mea carte de versuri; am scris însă proceduri și instrucțiuni de lucru Covid-19 în (și pentru) spitalul în care lucrez. Probabil, adunate fac, ca volum, tot cât o carte; cred că, anul acesta, au fost mult mai importante decât versurile pentru că, cele scrise acolo și aplicate de către colegii mei, au condus la situația în care rata infectării personalului medical din spitalul în care am stat mai mult ca acasă anul acesta, a fost una foarte mică…

Nu am reușit să am timp de mine, de familia mea, de oamenii pe care îi iubesc, de voi, dragii mei prieteni, anul acesta; am răspuns cu greu la mesaje, am vorbit cu voi foarte puțin despre pescuit, fotbal, spectacole, muzică, săniuș, munte, mare, ziua mea, zilele voastre, Paște, Crăciun și, foarte probabil, voi face la fel și de Anul Nou… Am vorbit însă, cu toți cei dintre voi care mi-ați cerut acest lucru, despre teste PCR, anticorpi, simptome, Kaletra, Azitromicină, saturație de oxigen, ”sticlă mată”, concentratoare de oxigen, dezinfectanți, proteine spike, măsti FFP2 etc…

Mai sunt doar câteva zile din anul acesta greu, urât și solicitant; mă voi vaccina curînd și asta nu pentru că sunt coordonatorul unui centru de vaccinare ci pentru că m-am tot gândit și, totuși, nu îmi șade bine intubat… Am aceleași întrebări și nelămuriri ca voi toți (poate mai puține totuși, având formare medicală) dar am experiența a mai bine de nouă luni în care am fost zilnic în preajma virusului ăsta nenorocit și cred că, deși este posibil să apară reacții adverse (mai mari sau mai mici, unele dintre ele similare celor care pot apărea, în viață, și la administrarea unui simplu antibiotic de exemplu), beneficiile pentru mine și pentru cei din jurul meu (familie, prieteni, colegi, studenți, pacienți) sunt importante, foarte importante…

Dragii mei, probabil nu voi reuși să răspund la mesajele voastre de Anul Nou, peste câteva zile; îmi cer iertare de pe acum pentru asta, ca și pentru ”tăcerea” mea la mesajele voastre de Crăciun, ca și cele de ziua mea de anul acesta și câte or mai fi fost! Zilele următoare voi pleca de la spital seara târziu, centrul de vaccinare trebuie să funcționeze, colegii mei din spital așteaptă vaccinul și aceasta este responsabilitatea mea acum!

Probabil nu voi realiza prea bine când se va fi sfârșit anul acesta, ci doar când voi trece în registrul de vaccinări date cu ”2021”… Vă urez de pe acum dragii mei să fiți sănătoși, fericiți și linistiți anul care va începe curând! Știu că nu este chiar ”normal” acest lucru dar știu atâtea lucruri care nu au fost normale anul acesta încât unul în plus… Anul acesta am încercat să fiu puternic…

Anul viitor voi fi fericit!

La mulți ani!

Previous articleDezvăluiri despre I.G. Duca la 87 de ani de la asasinare: urmele trecerii prin Vâlcea, în imagini de arhivă
Next articleFemeia frumoasă și proastă este perfectă pentru a-ți satisface fanteziile sexuale. Pentru viață îți trebuie însă altceva.
Lucrețiu Radu
Dacă n-ar fi fost medic, Radu Lucrețiu ar fi fost scriitor. Sau dascăl. Sau zidar. Sau poet. Sau, cine știe, e chiar toate astea la un loc. Dumnezeu știe și ce ar mai fi putut fi sau ce ar mai putea fi, de acum încolo. Oltean prin naștere, la Balș, pe malul Oltețului (bine, asta e o metaforă, nu a fost născut chiar pe malul apei sau așa știe el), vâlcean prin dragostea tinereții (adolescență petrecută și trecută la Liceul Sanitar Râmnicu Vâlcea), doljean prin căsătorie (cu Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, de vreo 30 de ani), Radu Lucrețiu ”scrie, cântă și tratează”. În această exprimare sunt însă câteva inadvertențe ; trebuia scris "râde, cântă și dansează" dar asta cu dansul nu îi iese. Aproape deloc, cel mai adesea. Iar râsul lui Radu Lucrețiu e mai mult "râsul-plânsul". Doar când râde de el însuși e chiar hohot. În rest e râsul amar de deasupra moravurile ușoare, trufiei și teatrului ieftin. Asta nu pentru ca lui Radu Lucrețiu nu îi place teatrul. Îi place. Doar că îi place numai cel de pe scenă. Izvoare istorice neconfirmate spun că s-a născut undeva între 25 și 27 septembrie (cel mai probabil pe 26), în unul dintre anii ”decrețiilor” cunoscut sub înșiruirea vulgară de cifre 1967. De atunci tot face umbră Pământului. Așa zice el. Cei mai mulți zic că face lumină Pământului. Lumina de pe chipurile pacienților vindecați, a celor ce-i citesc scrierile, a celor care-l ascultă cântând.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here