Interviu de sfârșit de an cu pictorul Viorel Trandafir Anul 2020 ca un tablou

0
154

Cum a influentat acest an comunitatea artistilor, cum s-au accelerat procesele de transformare începute deja și s-a schimbat, poate ireversibil în tot acest timp? 

Care sunt efectele asupra artei? Cum va evolua societatea? Si care sunt provocările noii revoluții tehnologice?Despre toate acestea si dorintele pentru noul an, intr-un interviu realizat de Mihaela Mihai pentru Realitatea Plus, la sfârsit de an 2020 alături de pictorul Viorel Trandafir

Mihaela Mihai: Cum a fost misiunea pictorilor în 2020?

Viorel Trandafir: Anul 2020 a fost un an greu, poate chiar foarte greu.Pentru mulți dintre noi el nu a insemnat doar teama, deznădejde, anxietate sau izolare. Ci a insemnat mai mult. Am văzut cum oameni dragi, prieteni, rude, artiști chiar pleacă de lângă noi pentru a se muta în eternitate. Misiunea noastră, a pictorilor, a artiștilor de orice fel nu s-a schimbat deloc. A rămas aceeași îndatorire profundă de a crea universuri noi, universuri de culoare și de a aduce în fața oamenilor tot ce poate viața să ofere mai frumos. Am considerat întotdeauna că nu poți face artă din lux și din huzur. Ea ar fi fara esență și nu ar reflecta în nici un fel realitatea contemporană. Am suferit, am plâns poate, ne-am zbătut dar dincolo de toate acestea consider că am reușit totusi, ca sa-l parafrazez pe Adrian Paunescu, noi artistii fără vină, să purtăm în mâini lumină.

M.M.:Ce a însemnat anul 2020 pentru dezvoltarea picturii?

V.T.: Greu de spus exact… Pe de o parte izolarea i-a împins pe artiști să creeze mai mult, vremurile tulburi au reușit să le suresciteze imaginația și si-au continuat calea scotând la iveală de multe ori lucrări fabuloase. Pe de alta parte, piața de artă a suferit destul de mult, oamenii au lasat în plan secund achizitionarea de artă în favoarea nevoilor existențiale imediate, galeriile au fost închise in repetate rânduri iar puținele expoziții care s-au ținut au trebuit să fie organizate ori la nivel foarte înalt, ori susținute de oameni foarte pasionați care au facut orice efort ca acestea să existe. Repet, a fost un impas din care, din păcate, lumea artistică își va reveni foarte greu.

M.M.: Care a fost impactul asupra comunițății pictorilor?

V.T: Impactul fizic a fost unul imediat. S-a pictat mult, de calitate, dar s-a vandut putin iar artiștii au suferit economic și au trebuit să facă eforturi considerabile pentru a rămâne pe linia de plutire. Pe de altă parte, colaborările intre artisti au devenit mai stranse, mai calitative, mai dese. Am înteles ca trebuie să lăsam egoismul la o parte și să punem umarul ca lumea noastra artistică și asa de fragilă să nu se prăbușească.

M.M: Au fost organizate expozitii?

V.T: Au fost câteva expoziții bune chiar si in aceste conditii pandemice. Eu personal am participat la una natională organizată la Muzeul Național al Satului, unde a fost prezent un numar foarte mare de persoane pe toata perioada de desfasurare, am mai avut la Madrid, cateva nationale la Cluj prin intermediul galeriei Cluj Art, apoi din nou la București, Viena și urmează altele la Berlin, Bucuresti și Madrid. Toate aceste eveniment insă au trebuit organizate cu număr limitat de persoane și cu măsuri de sigurantă extreme. Galeriile au înteles de asemenea colapsul și au trebuit să faca orice efort necesar să nu piardă colaborările si să facă tot posibilul alături de noi artistii pentru a ține fenomenul cultural pe linia sa firească.

M.M: Cum v-ați adaptat noului sistem de lucru online?

V.T: Destul de dificil. Noi suntem deja obisnuiti cu singuratatea atelierelor noastre unde creem in liniste si meditatie dar lipsa intalnirilor pentru colaborari, imposibilitatea organizarii intalnirilor de orice fel a amplificat si mai mult criza existentei cotidiene. Cu toate astea am gasit metode de a comunica eficient prin acest online, de a ne impartasi idei, tehnici, experienta de orice fel dar și pentru a tine legatura cu alti prieteni artisti, galerii, si asa mai departe.

M.M: Ce ați schimbat în acest an?

V.T.: Cred ca am schimbat în primul rand modul de viata. Ne-am adaptat cu dificultate noilor conditii impuse de aceasta pandemie, am renuntat la socializare si ne-am retras si mai tare in noi insine. Stresul a fost imens dar cu toate astea am reusit cumva să lucram continuu pentru a ne mentine la suprafata. Personal cred ca am pictat ceva mai putin dar mai de calitate și nu m-am oprit nici o clipă din a expora noi idei, noi tehnici și alte cai ale stilului. Pe de alta parte am reusit să descoperim noi artisti si să aducem langa noi un plus valoare pentru lumea artistică contemporana.

M.M: Ce considerați că ar fi trebuit să învățăm în acest an?

V.T: Anul care tocmai de incheie ne-a oferit numeroase lectii. Depinde doar de cine alege sa si le insuseasca si să inteleaga ceva din ele. Personal am invatat că lumea noastra cotidiana de altădata, plina de valori false si adaptata la placerile imediate a fost o lume de carton și singurele lucruri care conteaza sunt sănatatea, sunt persoanele care aleg sa iti fie alaturi in caz de colaps și mai ales am invatat să ne bucuram de lucrurile simple dar profunde care erau si pana acum in jurul nostru, numai ca nu stiam sa le vedem. Am invatat sa ne adaptam si să reusim să trecem peste orice, indiferent cat de greu va fi dar mai ales să privim cu speranta spre viitor.

M.M: Cum ar arăta 2020 într- o pictură semnată de dumnevoastră?

V.T: Cred că ar fi ceva destul de sumbru, cu profunde semnificatii dar cu o raza de lumină care se indarjeste să reziste in obscuritate. Am mai pictat idei din lumea pandemică dar nu atat de complexe pentru intreaga situatie. TNu m-am gandit pana acum dar cu siguranta ca voi face o lucrare care sa fie determinata de tot ce a insemnat acest an atat pentru noi artistii cat si pentru lumea profana din exterior.

Sursa: Realitatea de Vâlcea

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here