Știu că vă e greu, mie însumi îmi e greu… Știu că sunteți frustrați că nu puteți merge la Biserică. Nu la ”biserici”, alea sunt construcțiile, la ”Biserică”; ”Biserica” e numai una! Știu că sunteți frustrați că nu puteți merge la locurile eterne de odihnă ale alor noștri. Ei vor fi însă acolo și mâine. Ne vor aștepta mereu. De ”dincolo” eu cred că vor ca noi să fim sănătoși, să mergem cât mai târziu la ”întâlnirea” cu ei…
Nu știu, nu știm, când și cum va fi vârful pandemiei. Sigur, sunt previziuni statistice, epidemiologice, sunt simulări etc. Toate pot fi reale. Sau nu. Doar Dumnezeu știe! Vârful pandemiei poate va fi, poate a fost deja, poate va fi mai mic sau poate va fi imens. Poate va fi mâine sau poate altădată. Doar Dumnezeu știe! Spitalele și medicii sunt pregătiți. Mai ales medicii. Doar Dumnezeu știe!
Totuși, pentru ce să riscăm? Pentru ce să riscăm viața noastră și a celor din jurul nostru, exact a celor dragi, a celor pe care îi iubim? Știu că vă e greu, mie însumi îmi e greu… Dar dacă, totuși, dincolo de ușă, pândește moartea?
Știu că vă e greu, mie însumi îmi e greu… Haideți însă, la fel ca Isus, să biruim în fața morții! El asta vrea, să biruim! Haideți să biruim deci moartea de aici, din casa noastră! Haideți să biruim moartea făcând din casa noastră, ”Casa Lui”. Așa cum ar fi trebuit să fie mereu… Din totdeauna. Haideți să găsim, aproape de noi, semnul Crucii Lui! E acolo. Sigur este lângă noi, trebuie doar să o vedem! Nu suntem singuri!
Nu pot să vă urez ”Paște Fericit”. Pentru că știu că nu sunteți. Nu pot să vă urez ”Paște Liniștit”. Pentru că știu că liniștea din jurul nostru e mai apăsătoare ca niciodată.
Dar pot să vă urez, din tot sufletul meu, ”Paște sănătos”!
