Jurnal de oltean – 15
Astăzi este despre flori. Pentru că ne place să dăruim, sau să primim flori.
Dar care e prețul florilor? Cred că prețul florilor este, de fapt, cel al sentimentelor care te fac să le dăruiești.
La fel de bine, de Crăciun, de Paște sau atunci când ar fi fost ziua răposatului, ne place să facem pomeni.
Între tortul de ciocolată despre care vorbeam zilele trecute și colacul despre care vorbesc acum, nu e mare diferență, din acest punct de vedere.
Aprindem candelele, tămâiem și zicem:”Să mănânce și sufletul lui, săracul, dacă o fi ceva pe lumea ailaltă…”.
Asta e frumos. Dar sufletul ăsta nemâncat, oare ce-o mânca el în restul anului, în zilele alea obișnuite, în care nu împărțim pentru un motiv… calendaristic?
Nu mănâncă nimic, vă spun eu, pentru că niciodată nu suntem în stare să așezăm pe masa din bucătărie zece colaci, într-o zi obișnuită, ca să mănânce și sufletul lui, săracul, dac-o fi ceva pe lumea ailaltă.
Știți ce vreau să vă întreb, de fapt: de ce, la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, sau la Monumentul Eroilor, de ce nu sunt flori în fiecare dintre zilele de peste an?
