În inima orașului Drăgășani, undeva pe strada Traian, acolo unde viața părea mai lentă și mai plină de farmec, se aflau locuri care aveau magia lor. Locuri în care mirosurile îmbietoare, ca ale unei cafele proaspăt măcinate, erau la fel de prezente ca și amintirile legate de acele momente liniștite de altădată.
Într-un magazin mic, dar plin de viață, numit „Aroma”, boabele de cafea erau alegerea oricărui iubitor al băuturii, iar fiecare vizită devenea o adevărată experiență senzorială. Aici, nu era vorba doar despre produsul vândut, ci și despre atmosfera specială creată de Dna Manolache, o femeie cu un zâmbet cald și o pasiune nemărginită pentru cafea. În magazinul „Aroma”, fiecare boabă de cafea își avea povestea ei, iar alegerea lor devenea o artă – clienții veneau pentru a alege cu grijă aroma care le se potrivea, iar apoi, la o mică mașinărie de măcinat, cafeaua prindea contur.
„Aroma” nu era doar un magazin de cafea, ci un loc de întâlnire, un loc unde oamenii veneau să povestească, să-și aleagă, cu simțul fin al celor care apreciază micile plăceri ale vieții, cafelele care le vor începe ziua. Nimic nu era mai plăcut decât mirosul de cafea proaspăt măcinată care ieșea din acel mic spațiu, îmbiind trecătorii să facă o pauză și să se răsfețe cu o băutură de calitate.
Tot pe aceeași stradă, la doar câțiva pași distanță, un alt loc simbolic marca viața cotidiană a locuitorilor orașului. La parterul unei clădiri, în prima unitate de pe partea stângă după Primărie, se afla un magazin de confecții, locul în care mulți dintre noi, copii ai acelei perioade, își cumpăram uniformele școlare. Este imposibil să nu-ți amintești cum mama, cu grijă și atenție, alegea rochia, cămașa sau pantalonii care urmau să ne însoțească la școală, făcând din acele cumpărături o mică ceremonie a pregătirii pentru un nou an școlar.
Drăgășaniul de atunci avea un ritm propriu, unul liniștit, în care fiecare stradă și fiecare colț al orașului părea să spună o poveste. Era un oraș în care întâlnirile și gesturile mici aveau o semnificație aparte, un loc în care orice plimbare prin centru era o invitație tacită de a te opri și a savura fiecare moment. Acum, mulți dintre noi locuim pe aceeași stradă Traian, dar parcă orașul a devenit mai zgomotos, mai grăbit, și tot mai puțin familiar. Cu toate acestea, amintirile din acele vremuri rămân vii și clare, ca niște imagini care nu se estompează niciodată din mintea celor care au trăit acea liniște.
Drăgășaniul de altădată nu a fost doar un loc al cafelei măcinate cu drag sau al uniformelor școlare cumpărate cu grijă. A fost un loc în care ritmul lent al vieții și relațiile apropiate între oameni au dat sens fiecarei zile. Aceste momente, oricât de mici ar fi părut atunci, se păstrează acum ca o dovadă a unui oraș care, cu toate schimbările sale, nu va putea niciodată să uite acele clipe de simplitate și frumusețe.
Pentru cei care au trăit în acele vremuri, Drăgășaniul rămâne același, un loc al amintirilor, un colț de rai în care aromele și întâlnirile de zi cu zi erau adevăratele comori ale unei vieți tihnite.
