Carantină 20 20 CoVid 19, jurnal de tribord data stelară… Nici nu mai stiu ce dracu de zi e, precum în cer așa și pe pământ, nici pe pereți nu număr ca i-am făcut ca ai de grotă preistorică de la linii trase cu deștiul și țânțari martiri.
Auzii la tv de ouă florentine. Mă gândii că ori e vro’ pasăre care face așa ouă, ori cine știe la ouăle cui le zice așa. Noroc că întrebai pe străunchiul google și-mi dădu rețetă dă Œuf de poule à la florentine, émulsion de parmesan, mouillette au jambon de Paris. Ooooooooo zic. Pai nu facem noi? Numai că mouilette au jambon de Paris din ăla nu mai avusei decât o bucată, așa ca pe mâna, dar de-ăla de Verguleasa. Scăpai vreo două ouă de rață în apa aia clocotită până se strânseră ca lumea, bătui sosul hollandaise, sau cum dracu’ îi zice, cu niscai zeama de lămâie și unt topit și le montai printr-o stranchină de-sta de-aci, de Horezu. Așa că îmi ieși Oeuf de rațe a la florentine mouillette au jambon du Verguleassa dans stranchine de Horezu, cred că cu accent pe u, ultimul, ceea ce vă dorim și dumneavoastră.
Mâncai ca omul și după aia îmi adusei aminte că uitai de dimineață să însemn zilele de carantină pe pereți. Știți cum se face, tragi o linie, mai trece o zi, mai tragi o linie; la sapte le tai și le socotești săptămâna. Numai că io mă apucai cu vidia de la bormașină și din greseală făcui un vizor spre sufrageria lu’ vecinu de pe scara ailaltă. Mă gândii că s-o supăra, c-o sări la bătaie. De plictiseala asta cruntă era bună și aia…
Mă întâmpină cu voce guturală:
– Dă mă gaură ca lumea, să-ți dau un pahar de tuică!
