Mi se pare că suntem într-un blocaj educațional major d.p.d.v. instituțional, în sensul că suntem conduși realmente de niște eșecuri culturare și intelectuale, care ne distrug țara, economia, învățământul, principiile, sănătatea și viitorul.
Știu că suntem un izvor nesecat de haz de necaz și glume bune pe orice temă, dar, din păcate, umorul nu ne rezolvă problemele.
Faptul că școala a fost tratată ca o glumă, nu înseamnă că e una. Faptul că au ajuns departe niște oameni care nu știu să lege două cuvinte, nu înseamnă că e normal, nu înseamnă că sunt exemplu, nu înseamnă că se poate și fără școală.
Și generația mea a fost una a schimbărilor venite de la minister, de pe o zi pe alta, cu 100 de m înaintea examenelor importante, iar asta nu a făcut decât să debusoleze și să agite spiritele. Să ne crească emoțiile și să ne bulverseze.
Avem nevoie de schimbări în învățământul românesc. Dar schimbări făcute de un minister compus din oameni competenți, care să privească pe termen lung și să lase sistemul să-și facă efectul.
Din fericire, copii inteligenți avem. Din nefericire, avem însă, o conducere incompetentă. Conducere din cauza căreia tocmai copiii ăia inteligenți ne pleacă și iar ne dăm țara pe mâna unor rebuturi intelectuale.
Părinți, nu le spuneți copiilor că fără școală nu vor ajunge nicăieri, că realitatea dovedește contrariul. Spuneți-le că fără școală, nu o să-i dăm pe ăștia jos niciodată și că avem nevoie de ei.
Educatori, învățători, profesori, cred că ăsta e strigătul de disperare al României, al unor generații către voi, să ajutați viitorul țării ăsteia să evolueze frumos. Că cel mai mare inamic al prostiei și al hoției este educația.
