Am boală pe ciuperci.
De-a lungul timpului am cules, cumpărat și preparat toate neamurile de ciuperci găsite, mai puțin din acele halucinogene.
Mă gândeam mai devreme ca in domeniul culinar, ca și în artă, există anumite direcții, expresivitate și mai ales reflecții personale ale gândurilor și ideilor fiecărui individ. Filozofia asta este mult mai lungă însă mă mulțumesc a vă împărtăși două dintre direcțiile mele: prima este încercarea de a transforma un produs banal într-o adevărată delicatesă, iar a doua aceea de a folosi pe deplin ceea ce Dumnezeu a înzestrat natura să ne ofere. Asta e si ideea pentru care in platoul de mai jos am o bucată neoșă de pulpă de curcan gătită atent pe grătar astfel încât să rămână suculentă și o salată de iuțari (popular bureți iuți porcești). Nuanțele acrisoare, ba chiar ușor picante ale salatei, textura spongioasă aduce armonia peste aromele dulci, grase, textura crocantă a cărnii suculente de curcan. Bineințeles, am stins cu o fetească demiseacă din podgoria Drăgășani. Așa am mai păcălit o masă, mi-am uns sufletul și am înfulecat într-un mod elegant preaiubitele ciuperci.
Mâncarea nu e doar potol, e artă, pasiune, trăire pură.
