Secole de-a rândul, documentele vremii nu amintesc nimic despre viaţa şi activitatea locuitorilor acestei aşezări. Date despre Drăgăşani şi localităţile sale componente, aflăm din documente oficiale abia în secolul al XVI-lea. Prima atestare documentară a localităţii Drăgăşani, cu această denumire, apare într-un act oficial din 1535 (7043), iunie 7, prin care Vlad voievod, domn al Ţării Româneşti, întăreşte lui jupân Fârtat pârcălabul, câteva moşii şi sate. Actul original, scris în limba slavonă, a fost tradus în româneşte la începutul secolului al XIX-lea şi are următorul conţinut:

„Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod, dă Domnia mea această poruncă a domniei mele, cinstitului boier al domniei mele, jupanului Fârtat pârcălabul şi cu fiii lui, ca să-i fie în Lăleşti şi în Drăgăşani şi în Murgeşti, pentru că îi sunt drepte ocine dedine.

Iar după aceea, au avut pâră cu Stanca de la Râmnic înaintea domniei mele pentru cele de mai sus zise averi şi sate, de a pârât Stanca pe jupan Fârtat, că este nepoata lui, făcută de fratele lui.

Iar domnia mea, întru aceasta, am judecat după lege, cu cinstiţii dregători ai domniei mele şi am dat domnia mea lege, 12 boieri Stancăi din Râmnic, ca să jure domniei mele că este făcută de fratele mai sus zisului boier al domniei mele, jupan Fârtat pârcălab.

Iar ea n-a putut să jure, ci a rămas de lege înaintea domniei mele. De aceea am dat şi domnia mea boierului domniei mele, ca să-i fie de ocină şi de ohabă şi de nimeni neatins, după spusa domniei mele. Iată şi martori am pus domnia mea: jupan Drăghici fost vornic şi jupan Şerban mare vornic şi jupan Vlaicul mare logofăt şi Drăghici spătar şi Udrişte vistier şi Radul paharnic şi Staico comis şi Vintilă stolnic şi Badea Aiaz mare postelnic.

Ispravnic, Tatul logofăt.

S-a scris în iunie 7 zile, în anul 7043 (1535).
Io Vlad voievod, din mila lui dumnezeu domn”

****

Primul care a încercat să lămurească etimologic toponimul Drăgăşani a fost C. Alexandrescu: „Se crede că numirea de Drăgăşani vine de la o femeie Drăgăşania”. Dar, un asemenea antroponim nu este înregistrat. Tot el menţionează că, numele locului ar veni „de la o vale şi un mic izvor numit Dragna ce trece prin comună”. Pârâiaşul există şi astăzi, dar numele real este Drâgna.
O formă atestată documentar, din 9 iulie 1568-1569, pentru Drăgăşani este „Drăgăşti”, formă a toponimului Gârdeşti. Ar fi posibilă o a doua formă pentru Gârdeştii de nord, Grădăşani, care, prin metateză ar fi devenit Drăgăşani. În felul acesta, ambele toponime Gârdeşti şi Drăgăşti – Drăgăşani ar desemna urmaşii cetăţii dacice, deşi Gârdeşti vine de la „gard”, iar Drăgăşani are rădăcina „drag”.
Un document din 9 iunie 1520 menţionează în Carpaţii din jurul Oltului „Muntele Drăgăşanul”, sugerând că toponimicul „Drăgăşani” desemnează urmaşii unui „Drăgăşan”, nume de bărbat.
În 1526, un document emis de cancelaria domnitorului Radu de la Afumaţi, face referire la primirea de la Fârtat (din Drăgăşani), în calitate de clucer, a unui „loc domnesc ce se cheamă Matca Verzii… ca să-i fie lui acel loc ce aste scris mai sus, de ocină şi de ohabă, lui şi fiilor lui, nepoţilor şi strănepoţilor”. Denumirea „Matca Verzii” se păstrează şi astăzi în comuna Suteşti. Alte documente consemnează că acelaşi Fârtat era proprietar de moşii „vechi şi drepte ocine, dedine” de moştenire la Lăleşti, în Drăgăşani şi în Murgeşti.
În 12 martie 1627, aflăm despre „Nastia, fiica lui Mintea, nepoata lui Drăgăşan”. Concluzionăm că a existat un „Drăgăşan” al cărui plural face chiar „Drăgăşani”.
Un document destul de târziu, din 1729, îl consemnează pe Mitre Drăgăşan, iar altul aminteşte de Stanciu Drăgşan, desigur Drăgăşan, de mai multe ori.
În 20 martie 1747 îl găsim pe „Radu, feciorul lui Stanciu Drăgşanul”, dar şi Drăgăşanul.”

Lacrimi de luna

(www.istorielocala.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.