”Tu ești minunea mea!”.
Poate ați auzit asta deseori. Sau, poate, niciodată.
E greu de crezut, pentru cei cu capul pe umeri, că poți fi minunea cuiva.
Dar simți din asta cum se răsfrânge binele asupra ta și încerci să te porți ca și cum ai fi o minune. De cele mai multe ori, nu reușești.
Pentru că minunile nu sunt văzute decât de aceia care le așteaptă cu ochii inimii.
Mergeam în spatele lor, prin centrul orașului. Parcă se temeau să se ia de mână.
Mai curajoasă, ea și-a trecut degetele printre ale lui.
Era o după-amiază de duminică, așa că el a glumit:”Știi, am închiriat strada asta pentru tine….”.
Ea a râs, s-au oprit, s-au sărutat din fugă și ea i-a spus:”Așadar, ai făcut o minune pentru mine!”.
”Pot să fac mult mai mult”, a prins el curaj,”dacă vei ști să-mi arăți mereu dragostea ta, la fel ca acum…”.
”Te iubesc”, a șoptit ea, ”Îngerul Meu!”.
El s-a oprit și a întrebat-o:”Vrei să-ți aduc toți porumbeii la picioare?”.
Ea a râs:”Nici chiar așa, Îngerul Meu!”.
Atunci bărbatul, sau băiatul, a scos din buzunare câteva mâini de boabe de grâu și le-a împrăștiat lângă pantofii ei mici.
Toți porumbeii au venit la picioarele femeii sau fetei.
Care a râs iar: ”Doamne, Îngerul Meu nebun! Păi asta pot face și eu!”.
”Cum?”, a întrebat Îngerul Ei.
”Dă-mi câteva mâini de boabe de grâu!”, a cerut Femeia.
Atunci El a ridicat privirea și i-a arătat norii, tocmai ca Ea să vadă dincolo de ei:
”Ai ghicit”, i-a șoptit Bărbatul la ureche, deși închiriase strada aceea pentru Femeie, așa că nimeni nu-i auzea…
”Ai ghicit… Minunile le faceți voi, Oamenii… Îngerii doar creează condițiile…”
(”Oarecum Înger” – Editura MJM, Craiova)
