Cea mai puternică valută din Univers-Oarecum Înger

0
44

Femeile sunt ca Dumnezeu. Dumnezeu este bun. Deci, lui Dumnezeu îi plac florile.
Două premise și o concluzie, ca la orice silogism.
Uite așa au creat femeile cea mai importantă valută din Univers.
Florile.
Ca orice valută, și aceasta circulă. Tot ca orice valută, poate fi economisită, sau cheltuită.
Așadar, e frumos să primești flori. La fel de frumos este să și oferi. Aduni și cheltuiești valută. Forte.
Dar florile primite au mereu ceva: ba nu sunt de la cine trebuie, ba nu au parfum, ba nu sunt soiul preferat, ba sunt ieftine, ba pălite, ba nu au culoarea pe care o dorești.
De-aia, florile astea nu merită strânse. Ce să faci cu niște flori care nu-ți plac?
În schimb, florile oferite sunt cele mai frumoase din lume. Culmea, cea sau cel care le primește nu apreciază florile pe care le-ai oferit.
Florile aduc în casă un aer de… nu? De viață, de sănătate, de dragoste…
Într-o zi, te îmbolnăvești rău. Sufletul tău plânge într-un colț al lui. Și se usucă. Exact ca o floare. Nu-i mai simți parfumul, culoarea, viața.
Asta înseamnă că mori. Legătura cu Dumnezeu devine mult mai puternică atunci când ești în agonie. Te târăști în fața lui și i-ai da orice, numai să te mai lase să trăiești.
Până la urmă, tot ce e în acest Univers, are un preț.
Deci și Dumnezeu e coruptibil.
Dar la un asemenea nivel, trebuie cea mai puternică valută.
Din ceea ce ai strâns o viață…

Căci lui Dumnezeu îi plac florile.

Previous articleFotografie extrem de rară: Adunare în fața Primăriei din Drăgășani în anul 1906
Next articleProgramare la vaccinul anti-COVID | Platforma online este disponibilă
Alexandru Mogoșeanu
Născut într-o familie de-a dreptul parentală, Alexandru Mogoșeanu, împlinește anul acesta – pentru a patra oară, consecutiv – cincizeci de ani. Pentru cei cu mici probleme la capacitate și, respectiv, treaptă, cincizeci și trei. A fost decizia lui de a-și stabiliza comportamentele la o vârstă despre care spune că a reprezentat (și uite că mai merge) împlinirea totală. Ca orice bărbat, așteaptă ceea ce a mai rămas, adică maturizarea. Căsătorit, posesor de fiu care are nouăsprezece ani și care-i născut în aceeași zi și la aceeași oră cu tatăl (ceea ce denotă zgârcenia mamei în achiziționarea de cadouri), Alexandru, Ducu sau, mai degrabă, Mogo, lucrează din 1990, la radioul public din Craiova, orașul de unde este originar. Avem de-a face, așadar, cu un oltean pur-sânge, cu antecesori în Gorjul lui Brâncuși, dar și în Oltul tomatelor, de unde și stările contradictorii, oscilând între depresia eternului părăsit/îndrăgostit și vivacitatea optimistului care a conștientizat de mult că nu-și poate influența destinul, ci doar devia în sensul dorit. Altfel, Mogo pare să fie un prieten bun. Dar să nu ne grăbim…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here