Femeile sunt ca Dumnezeu. Dumnezeu este bun. Deci, lui Dumnezeu îi plac florile.
Două premise și o concluzie, ca la orice silogism.
Uite așa au creat femeile cea mai importantă valută din Univers.
Florile.
Ca orice valută, și aceasta circulă. Tot ca orice valută, poate fi economisită, sau cheltuită.
Așadar, e frumos să primești flori. La fel de frumos este să și oferi. Aduni și cheltuiești valută. Forte.
Dar florile primite au mereu ceva: ba nu sunt de la cine trebuie, ba nu au parfum, ba nu sunt soiul preferat, ba sunt ieftine, ba pălite, ba nu au culoarea pe care o dorești.
De-aia, florile astea nu merită strânse. Ce să faci cu niște flori care nu-ți plac?
În schimb, florile oferite sunt cele mai frumoase din lume. Culmea, cea sau cel care le primește nu apreciază florile pe care le-ai oferit.
Florile aduc în casă un aer de… nu? De viață, de sănătate, de dragoste…
Într-o zi, te îmbolnăvești rău. Sufletul tău plânge într-un colț al lui. Și se usucă. Exact ca o floare. Nu-i mai simți parfumul, culoarea, viața.
Asta înseamnă că mori. Legătura cu Dumnezeu devine mult mai puternică atunci când ești în agonie. Te târăști în fața lui și i-ai da orice, numai să te mai lase să trăiești.
Până la urmă, tot ce e în acest Univers, are un preț.
Deci și Dumnezeu e coruptibil.
Dar la un asemenea nivel, trebuie cea mai puternică valută.
Din ceea ce ai strâns o viață…
Căci lui Dumnezeu îi plac florile.
