Bunica avea patru clase și niciun regret, pentru că săptămânal mergea la preotul din sat şi îl consulta în legătură cu faptele ei. La fel şi bunicu’, Dumnezeu ierte-l! Pe vreme aia, popa din cătunul natal avea rolul nu numai al unuia ce oficiază slujbele lumeşti, ci şi acela de a-i consilia pe oameni în a face bine, în a fi cinstiţi, oneşti cu alţii şi ei înşişi, modeşti şi cu frica Celui de sus. Şi seară de seară, stând în cerdacul ce dădea spre Rafo Oneşti, pe scaunele şubrede de lemn, ne învăţa şi pe noi, cei mai mici, ce însemnau aceste valori. Ne vorbea blând, dar repezit, după cum îi era graiul, iar noi ascultam vrăjiți

„Învăţaţi, mamă, că o să plecaţi la casele voastre, şi-o să creşteţi copii şi o să trăiţi şi voi în lume printre oameni şi să vă aveţi bine cu ei”, ne spunea aproape mereu când încheia vreo povestire.

Acum, la mai bine de 20 de ani de atunci, după ce am umblat prin lume, ajuns în cele din urmă la casa mea, cu copilul măricel, stau uneori şi mă întreb ce să-l învăţ eu pe el. Onoarea, cinstea, modestia au devenit nişte lucruri desuete, despre care se vorbeşte mai mult în șoaptă, cu un soi de jenă menită să-ți mascheze naivitatea. De-a lungul celor 20 de ani de peregrinări prin țară și prin afara ei, lumea aceea frumoasă a copilăriei, în care valorile bunicii aveau rangul sfânt de îndreptar, mi-a fost călcată în picioare de prea multe ori, smulsă şi ponegrită de lupta pentru supravieţuire, de tertipurile mizerabile a unei societăţi în care cel mai „şmecher” supravieţuieşte. Căci brusc, parcă prin nu ştiu ce procedeu cataclismic, s-a căscat o prăpastie între lumea aceea dreaptă, în care oamenii se străduiau să fie dacă nu mai buni, atunci cel puțin la locul lor, şi lumea de astăzi în care, copleşiţi de rate, muncă şi dorinţa de înavuțire, oamenii au uitat să discearnă binele de rău.

Cinstea a devenit o noţiune desuetă, modestia este sinonimul sărăciei, iar patriotismul o goarnă coclită scoasă din dulap la manifestările electorale.

Aşadar, copilul meu,

te privesc gândindu-mă că am două posibilități. Să te învăț valorile etice care dăinuie în familia noastră de atâta timp și care ne-au forțat de-a lungul timpului să trăim greu, dar curat, sau să te învăț tupeul, șmecheria și parvenitismul și să te las să te descurci trăind „pe barosăneală”. Am auzit că „dacă eram mai prost, eram mai fericit”. Poate că da.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.