Astăzi
se împlinesc 180 de ani de la nașterea ilustrului nostru artist Nicolae
Grigorescu. În urma lui a lăsat câteva învățături pe care ne-am permis
să le publicăm într-un scurt articol.

12 lecții de pictură și de viață!​
Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838 – 21 iulie 1907)

1. „În sufletul tău e taina care dă viață pânzei, nu în forma și
coloarea exactă a lucrurilor. Acolo-i aerul, acolo-i mișcarea care nu
pozează, acolo-i palpitarea caldă a liniilor de-afară, prin care
vorbește înțelesul dinlăuntrul. Nu vezi atâtea tablouri corecte, linse,
reci, așa de uscate și de lustruite, că oamenii de-acolo parc-au fost
niște păpuși de lemn, date bine la strung, îmbrăcate, așezate frumos,
după regulele știute și pe urmă, tot după regulile știute, zugrăvite?…”

2. „Exactitatea strictă nu-i totdeauna adevărul. Despre un copac în
care-mi desenezi frunza cu nervura ei, despre un peisaj în care-mi faci
firul de iarbă, voi spune oricând că nu-i adevărat. Ochiul nu-l
vede-așa. Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet spre noi. Ce
vedem noi din forma şi din mișcarea lui? Câteva linii. În acele câteva
linii e “caracterul. Să le ştii prinde pe acelea, şi să nu le pierzi
apoi în mulțimea detaliilor… O, detaliile! Pe câți nu-i amăgesc!… Cine
zugrăvește haina cu nasturii și cu toate îndoiturile ei va avea o
admirabilă firmă de croitor; nu un portret și, mai ales, nu un suflet”.

3. „Sentimentul colorează, nu pensula. Poți colora c-o bucățică de
cărbune și toate tuburile din lume nu-ți dau albastrul unei flori de
inișor dacă nu-l ai în suflet. Icoana cea mai credincioasă, dacă-i
făcută cu răceală, dacă n-are aer, spațiu și ceva din vibrarea intimă a
sufletului prin care a trecut, nu-i decât o fotografie colorată”.

4. „Ca să dai modelului tău mișcarea fundamental caracteristică, cea
naturală, singura frumoasă, gândește-te la ce face neamul lui de
veacuri. În cadrul acelei îndeletniciri seculare vei găsi gestul
adevărat, cu suflet cu tot”.

5. „Numai într-o schiță poți rămânea
sincer până la sfârșit. Într-un tablou migălit începi să te observi, şi
din momentul acela e mai mult meșteșug decât artă. Sinceritatea
lucrează întocmai ca natura – fără compas și fără cumpănă”.

6.
„Repetiție-n artă? Vai de cel care, privind un lucru frumos, deci viu,
căci toate lucrurile frumoase sunt vii, privindu-l numai o dată şi numai
dintr-un punct de vedere, crede că l-a văzut destul! Nici o floare nu e
“repetiție. Nici o undă de lumină. De milioane de ani, de când trimite
soarele raze pe pământul nostru, n-au venit două la fel”.

7.
„Înainte de a începe un portret, uită-te bine… Sunt mâini care nu
seamănă cu figura. Sunt mâini care gândesc; mâini bune, iubitoare, cari
parcă mângâie lucrurile pe care le ating și mâini răutăcioase care
privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu
juca decât roluri comice … Mâinile nu puteau minți. Pentru mine gura…
privește mai expresiv decât ochii. Ochi e ușor de făcut. Privirea-i mai
greu”.

8. „Lucrează mult; în fiecare zi. Și șterge tot ce faci
dacă nu simți sufletul tău acolo: dar lucrează mult, ca să poți lucra
repede. Toate lucrurile de-afară trebuiesc făcute repede, smulse din
zbor. Cu același peisaj scăldat în aceeași lumină și privit cu aceeași
dispoziție sufletească, nu te întâlnești decât o dată în viață. Iată de
ce-i foarte important să poți lucra repede. Simfonia aceea de linii, de
tonuri, de umbră și de lumină, înfrățirea aceea a tuturor elementelor
care fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n-ai
s-o mai găsești. Peste un ceas alta-i fața lumii și tu ești altul”.

9. „Orice lucru are o latură a lui mai expresivă, acolo-i taina vieții
lui. De obicei, n-o găsesc acei care o caută. Dacă ai pus într-un vers o
tresărire a inimii tale, să știi că și peste o mie de ani, cine-l va
citi, va simți în inima lui bătaia inimii tale. Dacă n-ai pus nimic, ce
vrei să fie acolo? Așa e şi c-un tablou. Cu aceeași pensulă, muiată în
aceeași coloare, faci, dintr-o singură trăsătură, să zicem, o petală de
floare. Floarea care ți-a servit de model a putut fi naturală, ori de
mătase, ori de porțelan, ori de hârtie… Această deosebire de materie
trebuie să mi-o dai în petala pe care ai făcut-o. Cum?… Numai cu
sufletul”.

10. „În pictură, cel mai bun lucru e să nu revii. Cât
ai putut prinde dintr-o dată, cu sufletul înfierbântat din ceasul acela,
atâta-i al tău. Dacă nu-ţi place, șterge și-ncepe din nou. Bineînțeles
că atunci când e o lucrare de atelier, se schimbă vorba. Dar acelea greu
trăiesc. Până să le isprăvești, fuge viața din ele. Toate-ți fug. Fuge
expresia lucrurilor, ca ș-a figurii omenești, fuge lumina şi, ceea ce e
mai important, pentru că în adevăr e ireparabil, fuge frăgezimea
sentimentului tău, privirea, dispoziția, sufletul tău de-atunci, cu care
n-ai să te mai întâlnești niciodată. De câte ori nu mi s-a întâmplat,
când n-aveam colorile la mine, să văd un colț de natură admirabil. Mă
uitam la ceas, ca să viu a doua zi exact la aceeași oră, să lucrez.
Veneam și nu mai era nimic. Erau copacii, era valea și aceeași lumină
era, dar… nu mai eram eu cel de eri”.

11. „Fă ce simți și atâta
cât simți – unde nu te mai mișcă, lasă paleta jos: lucrul tău, fiind
numai sinceritate, va crește şi se va desăvârși în sufletul celorlalți.
Va trăi. Altfel, vrând să-l isprăvești, îl omori. Un lucru pe care l-ai
făcut odată, nu-i pierdut; chiar dacă l-ai șters, nu-i pierdut, a rămas
ceva în mâna ta. Și asta-i de ajuns”.

12. „Trebuie să pictezi așa
precum păsările cântă, absolut tot ce îți iese în cale și îți place,
niciodată să nu-ți bați capul în căutarea unui motiv, atunci când totul
în jurul tău este minunat”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.